Irinel Popescu, invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului „ALTCEVA”, a vorbit despre momentele de cumpănă din sălile de operație. Care sunt sentimentele ce-i încearcă pe chirurgi atunci când pacienții nu reușesc să fie salvați cu toate că șansele lor de supraviețuire sunt aproape nule, aflați în rândurile de mai jos. De asemenea, pentru a vizualiza discuția integrală dintre reputatul profesor doctor și directorul editorial al Grupului Gândul, abonați-vă la canalul de YouTube ”ALTCEVA cu Adrian Artene”.
Timp pentru ritualuri de realizat, înainte de intrarea în sălile de operație, nu există pentru Prof. Dr. Irinel Popescu. În aceeași măsură, după cum a menționat chiar el în cadrul interviului, regretă că nu a realizat mai devreme cât de importantă este rugăciunea rostită înainte de intervenții.
(NU RATA: Prof. dr. Irinel Popescu, invitat la podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene)
Adrian Artene: Ați trecut printr-un moment în care să lăcrimați în sala de operație?
Irinel Popescu: În sală nu poți să-ți permiți pentru că și atunci când ai un eșec, eventual îl ai după ce ai încercat să faci totul. Deci nu ai timp de lacrimi, trebuie să te concentrezi, să încerci să faci tot ceea ce știi și ceea ce poți ca să salvezi bolnavul, după… Lacrimile unui chirurg sunt greu de definit. Ele survin întotdeauna atunci când nu reușește să salveze bolnavul și îmbracă forme diferite. De cele mai multe ori e starea sufletească, cu totul specială, combinația, spunem noi, de umilință și neputință și care te îndeamnă la autoperfecționare. În realitate, chiar atunci când șansele bolnavului sunt 3% și din păcate nu reușește să supraviețuiască operației te întrebi dacă puteai face, totuși, ceva să-l aduci în cele trei procente de care ar fi putut să beneficieze. Da, face parte din drama chirurgului și a meseriei pe care și-a ales-o, dar poate și din frumusețea acestei meserii.
Adrian Artene: Ce ritualuri aveți înainte de a intra în sala de operație?
Irinel Popescu: Nu am niciun ritual și nici nu am avut timp să mă formez în spiritul ăsta pentru că, și la Spitalul de Urgențe Floreasca, și la Spitalul Fundeni, și, pe urmă, în cursul stagiilor de perfecționare, în special în Statele Unite, nu era timp. Totul se petrece atât de rapid, vizita, îngrijirea bolnavilor și, pe urmă, momentul în care trebuie să ajungi în sală, încât timpul personal e foarte puțin. Evident, rugăciunea înainte de operație ar fi utilă. Îmi pare rău că n-am realizat mai devreme lucrul ăsta pentru că-ți dă un sentiment unic de liniște tonică și mobilizatoare, cumva, și întotdeauna, mai ales în operațiile grele, ai nevoie de Dumnezeu.
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.